Că tot veni vorba despre proiectoare și aventuri nocturne eu nu m-am cumințit și bașca peste toată treaba, mai prostesc și pe alții.
La sfârșitul ăsta de săptămână am plecat spre noul loc de joacă din ultima vreme, cel din sudul Apusenilor și parte din Șureanu cu legătura către Curmături.
Era sâmbătă, iar Alecu pe care-l cunoașteți de la ieșirea de la Sighișoara, avea să ajungă după prânz așa c-am plecat să explorez partea aia de dealuri ce-ți fac intrarea în Șureanu de către Șibot, locul taberei.
Toate bune și frumoase, locuri deosebite așa cum le-am mai descris trecând prin Șureanu, ravene neumblate, alteori păduri cu arbori la care n-a ajuns drujba vreodată, dar până la urmă fac cale întoarsă că deja-mi ajunsese colegul de tură.
Probabil că unii dintre voi sunt familiarizați cu zgomotul pe care-l fac dinții curelei ce se izbesc de carcasa variatorului
atunci când se desprind și totul de dezintegrează acolo. Asta mi-a ajuns la urechi pe drumul de întoarcere. Mare parte din el nu mai aveam iar o curea nouă este mereu prinsă de rama spate a portbagajului așa că nu mă îngrijorez prea tare pentru că odată și-o dată tot avea să se întâmple, așa că mă apuc sârguincios de treabă.
Aveam tot ce-mi trebuie-mi zic, doar că de la ultima spălare trusa cu torxuri a rămas în garaj, iar la prinderile exterioare dintre aripă și scăriță sunt niște șuruburi mai ciudate care cu asta se scot. Cam nașpa, că nu-mi veni o altă exprimare mai expresivă-n gând.
Între timp vorbesc și eu cu Alecu pentru a-i spune că mai întârzi și continui să desfac milionul de șuruburi ce nu te lasă să ajungi la beleaua de curea și bineînțeles că el se arată doritor să-mi vină-n ajutor. Toate bune și frumoase dacă nu venea amurgul și după ăsta bezna unei nopți înnourate urmată de o faină rătăcire pe niște dealuri pe care nu călcase-n viața lui.
A fost spectaculos în încercarea de-al ghida mergând pe jos preț de câțiva kilometrii spre înălțimi pe care mi le închipuiam suficient de mari pentru a-mi lansa semnale cu lanterna. În bezna în care mai licăreau doar luminile îndepărtate ale unor sate, vedeam mereu câte un fascicul plecat din farurile lui pe când încerca să ajungă la poziția pe care i-am transmis-o la un moment dat, doar că mereu și mereu dispărea în încercarea de-a ocoli obstacolele din drumul unei rătăciri ce nu se mai termina.
În cele din urmă am reușit întâlnirea și preț de încă minute bune am pus la locul ei noua curea, iar acum la drum băieți că track de întoarcere n-aveam. În periplul meu iscoditor prin zonă nu considerasem obligatorie pornirea Garminului, iar înregistrarea drumului de dus lipsea.
Îmi aminteam că trecusem pe lângă o vastă întindere arată pe care trebuia să o ocolim, dar ca să fie tacâmul complet am nimerit exact în mijlocul ei intersectată de drumuri de tarla răscolite de roțile diferitelor mașinării agricole, o desfătare pentru iubitorii noroaielor fără fund, erau adevărate piscine de gloduri frământate și a căror adâncime era mereu surprinzătoare. Cred că am înotat așa preț de peste o jumătate de oră înaintând într-o beznă atât de groasă de parcă mergeai prin burta unui bivol, totul asezonat cu zeci de kilograme din glodul ce parcă sărea singur spre tine și se așeza peste tot.
Toată aventura asta s-a încheiat într-un happy end peste care s-au așezat mai apoi și aromele crâșmei de vis a vis unde parcă acum și coniacul avea un gust mai bun.
Dacă tot am povestit o parte din părțile picante ale ieșirii din acest sfârșit de săptămână, voi pomeni de una din ziua următoare, când am întâlnit o parte a unei haite de lupi ce se retrăgea în pădure la apariția noastră. Îmi pare foarte rău că nu am ocazia de-a vă arăta și imagini, dar intersectarea cu traseul lor de probabilă vânătoare a fost atât de neașteptată și rapidă, încât până am reușit să pornim vreo cameră ei se pierduseră în desișul pădurii.
Nu-mi rămâne decât să vă spun despre ultimul care mai era în câmp deschis, cu o dimensiune impresionantă și pot afirma că era de-o frumusețe pe care doar în imaginile din enciclopediile National Geographic le mai regăsești.
Inițial începusem să scriu în completare la ceea ce scrisese Valentin în topicul lui vorbind despre proiectoare, dar povestea mea s-a lățit și devenise prea offtopic pentru a mai fi pusă acolo. O să selectez și câteva imagini din traseul care a avut înșirate locurile de prin Apuseni.