Salut,
Nu știu ce fel de animal era cel colorat și care vă mai invita la ”o cafea”, dar în acest an eu am avut într-adevăr întâlniri cu urșii bruni în două ocazii. Una este cea pomenită și când am reușit să surprind în imagine o ursoaică ce avea lângă ea doi pui, iar altă situație a fost mult mai interesantă și habar nu am cât de periculoasă.
În prima eram foarte mulți iar zgomotul produs de motoare probabil că i-a deranjat foarte tare pentru că au ales să se ascundă doar după ce au alergat mâncând pământul o distanță destul de mare în câmp deschis, dar au ajuns acolo unde și-au dorit. În acest mod am reușit să fac acea poză, dar fără să mai am timpul necesar să schimb obiectivul care era un superangular pentru peisaj, deci detalii proaste. (vezi postarea 129 din ATV Mediaș)
O alta, mult mai interesantă s-a petrecut în seara de 3 mai, la câteva sute de metri de locul prăbușirii elicopterului militar de acum trei săptămâni.
În ziua cu pricina veneam după o tură de recunoaștere foarte frumoasă făcută spre Stejărișu fiind în pregătirea traseului pentru ieșirea spre Viscri de la sfârșitul lunii. Fusese o zi senină, iar locul în care mă oprisem este pe culmea ce desparte hotarele dintre Mălâncrav și Stejărișu aflată la o cotă destul de înaltă (649m) ca să-ți ofere o priveliște impunătoare spre crestele munților Făgăraș ce se întrevăd spre sud. M-am oprit să fac o ultimă poză care se va dovedi a surprinde exact locul prăbușirii elicopterului din 21 noiembrie a.c. având în fundal acele creste înzăpezite atunci și care răzbăteau prin pâcla amurgului. Ar fi putut să fie poate chiar ultima mea poză ?
urs 2.jpg 34.48KB
0 downloads
M-am oprit aici pentru o binemeritată pauză după ce străbătusem o traversare destul de tare, am și alimentat deoarece estimam că ar fi trebuit să o fac oricum până acasă, dar probabil că în beznă totală, astfel că am zăbovit meșterind între 10 și 15 minute.
Jos fiind încă, pornesc motorul moment în care în spatele meu se ridică o umbră ce nu cred că se afla la o distanță mai mare de 15-20m ... Ursul s-a ridicat pe picioarele din spate astfel că estimez că era mai înalt decât mine cu aproximativ 50 cm ... și ne priveam ochi în ochi. Eu am încremenit, n-am mai schițat nici o mișcare, pentru prima dată instinctiv cu teama de a nu-l provoca ulterior încercând febril să găsesc o soluție însă tot aceea de nemișcare și de înfruntare a privirii am gândit că este cea mai potrivită... și-am rămas așa preț de câteva momente după care a luat el inițiativa și a revenit pe patru labe făcând o mișcare de evitare deja din coborâre și a urmat să meargă (nu să alerge) îndepărtându-se și urmărindu-mă cu privirea.
În acel moment mi-a revenit inima la loc și căutam o metodă de imortalizare, dar aparatul foto era deja în bagaje (după poza cu munții considerasem că nu mai am nevoie de el) așa că am pornit camera care zici că are Windows 98 pe ea, pornește după ce-și parcurge un întreg și îndelungat protocol de pornire (era încă vechiul Drift HD).
Când am crezut că a pornit m-am pus în șa și după el neneacă !
Ursul alerga aproximativ paralel cu poteca de pe muchia dealului, pe unde mergeam eu, nu făcea nici o forțare urmărindu-mă cu privirea și vreau să vă spun că o făcea la aproximativ 50 de km/h.
urs 1.jpg 58.45KB
0 downloads
Din păcate imaginile surprinse sunt de o calitate proastă, camera fiind setată pentru filmare de zi, așa că am decupat un stop cadru într-un moment în care apare pe imagine încercând să ajungă spre un pâlc de arbori de unde începea pădurea, loc în care am hotărât că îmi încercasem destul norocul.
Concluzia, care poate să fie de ajutor, este cam următoarea:
· nu cred că i-a fost teamă de mine ci de zgomotul puternic și basat al motorului, eșapamentul fiind îndreptat direct spre el (800cc);
· nu înțeleg de ce nu s-a îndepărtat când m-a auzit. Era o liniște mormântală în zonă cu o adiere foarte ușoară de vânt;
· nu știu din ce parte a bătut vântul (n-am fost atent la acest detaliu) bănuind că a simțit mirosul benzinei și iarăși nu înțeleg de ce s-a apropiat (am alimentat din două canistre de câte 5 litri, ceea ce-ți i-a ceva timp);
· cred că era foarte curios pentru că era tânăr și nu cred că era femelă. La dimensiunea lui trebuia să aibă pui și lucrurile ar fi luat o altă turnură dacă și-ar fi simțit amenințate progeniturile. Un urs tânăr este brun închis, chiar puțin lucios, pe când unul mai ”uzat” începe să piardă din nuanță.
Ulterior m-am întâlnit cu unul dintre colegii ciobanului pe care l-ați văzut probabil și voi pe la televizor dând declarații după accidentul aviatic și am aflat că în zonă sunt 4 urși dintre care unul care respectă descrierea mea și este cel mai tânăr.
Ce sfaturi pot să dau:
· să vă deplasați zgomotos pentru că în general animalele sălbatice vă vor ocoli, ele nu preferă înfruntarea, vor ataca doar dacă se simt amenințate;
· dacă vă întâlniți totuși încercați să nu-i arătați că vă este teamă;
· faceți zgomot în continuare, dar fără a provoca;
· dacă este vorba de mamă cu pui să vă îndepărtați cu repeziciune pentru că ea nu vă va urmării lăsându-și puii singuri;
· dacă vă urmărește fuga pe jos nu este o scăpare pentru că se poate deplasa uimitor de repede față de gabaritul arătat;
Cam astea sunt experiențele mele cu răpitori mari, lupi în schimb n-am văzut, poate m-au văzut ei.
Pun în schimb aici o poză clară, de data asta, cu o căprioară frumoasă surprinsă în ziua când am fost la locul accidentului.
This topic is locked
)
