Salut,
Ceea ce am scris eu se referă mai mult la grupurile mari și neomogene, potrivindu-se probabil la genul celui avut la întâlnirea membrilor forumului.
Nu am tratat ieșirile la cort unde te transformi într-o cămilă împovărată de bagaje.
Aici lucrurile diferă puțin, dar la fel ca și în alte cazuri ai nevoie de atingerea punctelor de alimentare cu benzină și alimente proaspete dacă tura este mai lungă (berea este un aliment !).
Traseul ar fi bine să fie organizat în așa fel ca benzina suplimentară să nu depășească 10 litri.
Echipamentul de campare recomandat este cel foarte simplu de utilizat, ușor și compact.
Cortul poate să fie acel „de 2 secunde” pentru simplitatea utilizării, dar care nu se încadrează la cerința „compact”, sau se pot asocia două persoane la un iglu mai complex să zicem.
Pentru saltea recomand o autogonflabilă bună, mică și ușoară, n-o să vă pară rău că dați banii pe ea. Nu recomand bureții izopren din cauza volumului ocupat.
Sacul de dormit va fi chiar sac de dormit nu o plapumă cu fermoar. Un sac pe care producătorul marchează intervalul de temperatură pentru care poate fi utilizat, este deja de un anumit nivel calitativ chiar dacă-i făcut în China.
Despre auxiliare nu știu de fapt unde să mă opresc în a face o listă cu cele obligatorii: briceag, lanternă, brichetă, topor sau altă sculă mai bună pentru tăiat o creangă ce te încurcă sau lemnele pentru foc. Eu mai port după câte se vede și o mică lopățică/hârleț din oțel foarte subțire, dar foarte rezistent.
Ce mai recomand este existența acei folii impermeabile care odată montată va asigura un spațiu protejat de ploaie cel puțin de dimensiunea unui pavilion de grădină. Ceea ce utilizez eu nu ocupă mai mult volum decât o sticlă de apă minerală de 1 ½ litri cu tot cu ancore și cei doi piloni din fibră de carbon.
Despre partea cu extremul, eu consider că-i ceva relativ, extremul începând pentru fiecare din momentul în care face lucruri care-i sunt peste nivelul său obișnuit. Recent am văzut o postare în care pentru un simplu șanț săpat de apă pe un drum, era nevoie de troliu. Da, era deja extrem din exact motivul pe care l-am explicat mai sus.
În general m-am ferit să folosesc sintagma asta chiar dacă uneori am parcurs în grup și porțiuni mai grele deoarece s-a acordat asistență/ajutor de către fiecare atunci când cel de lângă el era în dificultate, iar unele tractorașe au fost urcate sau coborâte doar de către cei care-și asumau asta.
Adevărul este că satisfacția adusă de o trecere mai tare, reușită de către fiecare prin propriile puteri, nu se compară cu multe alte lucruri, important este să ajungi întreg dincolo.
Pot argumenta asta prin foarte multe exemple, unul vine de curând, când în tentativa de-a găsi noi legături pentru niște coborâri din Șureanu spre Parâng, am parcurs o parte dintr-o buclă a traseelor de la Romaniacs. (întâmplător, nu pentru că le-am căutat neapărat).
Bucata a fost într-adevăr foarte frumoasă prin aspectul ei și locurile sălbatice în care am ajuns, dar a implicat și un grad ridicat al dificultății mai ales pe noapte, iar atunci când am reușit să mă întorc la Obârșia Lotrului și ceasul arăta aproape patru dimineața, a trebuit să stau sub cerul înstelat încă preț de 30 de minute până s-a mai domolit prietena, adrenalina.