Highest Reputation Content

Am sa incerc sa fac o descriere a iesirii de anul trecut care din pacate a fost cam ploios dar implinit din punct de vedere al iesirilor, referire si la Cincis unde m-am simtit extraordinar.

Ideea excursiei sau "expeditiei" cum imi place mie sa o consider a fost sa fac un traseu lung, necunoscut in care sa gasesc provocari si sa ma scoata din aria de comfort al zonelor de offroad apropiate Aradului ,unde daca ceva rau se intampla pun mana pe telefon si sun dupa prieteni sa ma recupereze. Pe langa placerea de a calatori cu ATV si de a savura natura am dorit neaparat sa duc cu mine Caiacul gonflabil si troli motorul sa fac plimbari pe frumoasele lacuri ce le gazduie muntii Apuseni-Vladeasa.  Circuitul a fost gandit sa ma duca pe lacul Belis, Dragan si Lesu.

In prima zi am pornit destul de tarzior si prima oprire am facut-o la pensiunea Dallas Moneasa unde am innoptat, dimineata a urmat traversarea peste muntii Codru Moma de la Moneasa la Lunca, localitate nu departe de Pietroasa, trecerea a fost usoara pe un drum forestier cu peisaje superbe si unele treceri mai antrenante. A fost si o incercare esuata de a scurta ruta, in care m-am izbit de o zona plina de bucsusi si bolovani ,pe care am decis ca este mai sanatos sa o las balta pe motive de siguranta. Este riscant doar un echipaj.

Ajuns cu bine in Lunca am hotarat sa nu continui pe sosea pana in Pietroasa si am abordat ulitele si potecile satelor existente intre Lunca si Pietroasa

Ajuns pe platou in Padis, unde era planul sa campam, ne-am hotarat ca este prea multa multime si am decis sa mergem la Doda Pili, pe langa care am trecut fara oprire pana la coada lacului Belis. Dupa ce ne-am invartit si am admirat peisaje ne-am gandit sa si campam, asa ca am pornit in cautarea unui loc care sa ne satisfaca, pauza, nimic ce sa ne placa iar norii se pregateau sa se stoarca pe noi , dupa mai multe incercari esuate de a gasi un loc am descoperit paradisul, era deja noapte asa ca am pus cortul pe viteza si am acoperit ATV sa nu ploua pe bagaje.

Dimineata am remarcat cat de frumos era in jurul nostru. Dupa o trezire ca in basme am pregatit barca cu motorul el. si am facut cateva plimbari pe lac, superb. Am ramas peste noapte tot in acel loc urmand ca a treia zi sa mergem la Rachitele. Din nou, am ales sa scurtez traseul si am abordat un drum care s-a dovedit a fi extrem, am inceput prin a urca prin vale cu bolovani si un debit de apa acceptabil pana nu a inceput sa ploua si sa fulgere puternic, cand debitul a devenit in cateva minute considerabil, am avansat insa fara probleme pana la o panta pe care de la jumatate m-am troliat tot din motive de siguranta. Dupa ce tot ce a fost mai rau a fost depasit, iubita mea fiind deja speriata m-a rugat sa nu mai continuam, asa ca am facut cale intoarsa si am revenit pe traseul stabilit inainte. Ajunsi la cascada am fost surprins de marimea si frumusetea ei mai ales ca afara ploua inca si nu cu mult inainte fusese o rupere de nori, deci avea apa destula sa se faca remarcata

De la cascada am pornit in cautarea urmatorului loc de campare in directia Pietrele Albe, intr-o pauza de ploaie am gasit locul potrivit si am campat peste noapte, am aprins cu greu focul folosind rasina si am inceput sa facem planul pe urmatoarea zi, daca continua urgia urma sa plecam acasa. Surpriza zilei urmatoare a fost o vreme numai buna de facut trasee, asa ca am pornit spre Lacul Dragan unde am stat cat sa ne adapostim de o ploaie trecatoare, nu a fost greu sa realizam ca malurile abrupte nu aveau sa ne ofere zona de campare, asa ca am continuat drumul spre lacul Lesu. Ajunsi aici am constatat ca era aproare secat, am campat in mijlocul unde mai demult se intindea lacul, peisaj frumusel daca priveai peste zona stearpa unde mai demult era apa.Ma refer la malurile inalte si golase unde se observa ca lacul inainte urca aprox 15m peste zona unde eram campati.

In urmatoarea zi am pornit spre Stana de Vale, prin care am trecut fara sa cobor sub 20km la ora, pustie si deprimanta. Am continuat sa ne intoarcem spre Padis incizand circuitul. Traseul a fost superb cu peisaje fantastice si altitudini pana in 1700m.  Ajunsi in Padis, mai precis Glavoi am gasit un loc de campare mai retras unde am innoptat si am stat la un foc de tabara. Ultima zi am sa o descriu in urmatorul post.

N-am mai scris de ceva vreme aici din două motive, ori tema era apropiată mai degrabă de alt topic ori că nu prea era vară. Acum este !

Și uite c-am făcut-o și pe asta !

La acest sfârșit de săptămână am călcat pe unde-mi doream de ceva vreme, SRATEGICA. N-am ajuns acolo doar așa simplu ci a avut în preambul un traseu spre Vf. Prejba continuat spre Vf. Voineșița, șaua Clăbucetului și o coborâre spre Voineasa unde am și dormit.

Inițial grupul era gândit să fie format din trei, ulterior a devenit un duet, dar în cele din urmă am încheiat traseul doar eu și capcanele mea de imagini (Drift&Nikon).

Plecarea s-a făcut din Cisnădioara ca de multe ori pentru trasee care au colimatorul pus pe Lotru sau Cindrel, prima țintă fiind Vf. Prejba, dar intrarea pe traseul propriu zis se face de fapt din Tălmăcel până acolo fiind mai mult un drum de legătură dinspre bază.

Distanța dintre Tălmăcel până pe Prejba este de aproximativ 14 kilometri și are câteva porțiuni puțin mai tehnice, dar nu din caleafară, diferența de nivel fiind de aproximativ 1250 de metri.

De pe Prejba începea un alt fel de traseu, traseu făcut după un track gândit de mine și care s-a dovedit a fi nu tocmai perfect, dar ca de fiecare dată Garminul împreună cu hărțile topo au completat erorile inițiale astfel că pe porțiunea dintre Dudurugu și Plaiul Clăbucetului am reușit să prindem o cale străbătută probabil doar de ciobani și turmele lor. Intrarea pe această porțiune se face după ce cobori Vf. Voineșița (1848 m) și este foarte greu de dibuit din cauza unor prăbușiri  de arbori lucru prezent prin mai multe locuri astfel că această cale are toate șansele să dispară în timp.

Și uite așa, după câteva peripeții am ajuns la casa de vacanță din Voineasa unde aveam să ne odihnim oasele până a doua zi.

Intrarea prin Valea Măceșului este aproape așa cum mi-am închipuit-o citind din povestirile celor care au scris despre ea nefiind totuși atât de dificilă și înclinată cum li se părea probabil celor care au făcut-o cu mașina. Ea este însă spectaculoasă din cauza deselor perspective pe care ți le oferă către cele două văi, a Lotrului și a Latoriței, care flanchează muchia muntelui ce urcă spre Vf. Cireșul (1161 m).

Din păcate aici a fost și locul unde s-a spart gașca și așa subțire, din cauza unor probleme tehnice Tibi a trebuit să renunțe. Am stat aici preț de o bucată de vreme până ce am reușit să aranjăm recuperarea și probabil că ”împotriva regulamentului” am plecat mai departe singur pe un traseu pe care mi-l doream de prea multă vreme.

Vremea era frumoasă iar drumul ce te conduce spre Stevia și Plaiul Poienii este spectaculos. Ce să vă mai povestesc ? Pentru mine drumul ăsta-i tare greu de făcut, probabil unul care are cel mai scăzut ritm de străbatere, la fiecare câteva sute de metri trebuia să mai prin un alt unghi din care grandoarea peisajelor montane mi se păreau a se vedea mai grozav decât cele de cu câteva minute înainte.

Și uite așa am ajuns sub Vf. Fratoșteanu Mare (2053 m) unde cineva cu mult drag de munte a construit un loc de popas amplasat într-un loc din care cu greu te desprinzi să pleci mai departe. Privind spre calea pe care tocmai ai venit ai în stânga Valea Lotrului și-ndreapta Valea Latoriței care se dezvăluie în toată splendoarea.

Cu siguranță că de aici și până spre partea superioară a ceea ce s-a numit de curând ”Domeniul Schiabil Transalina” este și cea mi frumoasă și mai spectaculoasă porțiune a Strategicii, nu ști în ce parte să-ți îndrepți privirea și capcana de imagini.

În ultima ei porțiune Strategica nu mai are nimic de oferit, ea devenind drum de șantier pentru constructorii amenajărilor de aici așa că după ce am stat puțin de vorbă cu paznicul telegondolei care declara că este ”de-al locului”, dar habar nu avea de nici unele din jurul lui, am încercat să ajung în șaua Ștefanu trecând peste Vf. Bora (2055 m) și Vf. Ștefanu (2053 m). Teoretic se poate însă pe Bora am dat de un jnepeniș destul de des și era parcă păcat să trec pe acolo astfel că am renunțat și am coborât ca orice muritor de rând spre întâlnirea cu asfaltul ”marea mea iubire”. Aici am mai făcut un popas pentru că parcă tare greu îmi era să las în urmă așa o minunăție de loc de unde se vedea chiolhanul micilor îngurgitați în ritm de manea ce se petrecea nu departe, pe Cărbunele, devenit toaletă publică. Păcat !

Continuarea nu mai are nici un farmec deoarece a fost mai mult un drum de ”retragere”. Distanța până la bază este destul de mare de aici iar orele scurse pe nesimțite mă purtau deja într-o după amiază ce era și ea pe sfârșite astfel că am coborât spre Obâșia Lotrului după care îmi făcusem planul să intru pe valea Frumoasei, Șaua Șteflești, Muncel, Șanta și să ajung la Cisnădioara undeva către ora opt seara.

Cam așa s-a și petrecut numai că prin Șteflești mă mâncau palmele să virez la stânga și să urc spre Vf. Cindrel și Cânaia cu popas până a doua zi ... poate altă dată.

Era să uit un lucru mai deosebit și să las deoparte constatarea că ”tare mică-i lumea noastră a bântuitorilor !” ...în timp ce savuram o cafea la una dintre mesele așezate chiar lângă încrucișarea dintre Transalpina și drumul ce leagă Brezoi de Petroșani, pe masă se așează o cască iar cel care-o punea acolo era Adi Radu. Probabil că încercam de aproximativ un an să ne întâlnim, iar cei 40 de kilometri dintre Mediaș și Sighișoara s-au transformat în câteva sute, până la Obârșia Lotrului, ce au fost  mai ușor de străbătut în felul ăsta. 

ATV, Quad, UTV, Spyder, Buggy ???? Despre ce vorbesc oamenii astia? Eu nu vreau decat un atv (cu litere mici)!

Pai este simplu. Suntem multi incepatori. Unii cu abilitati, altii care vor sa isi dezvolte abilitatile. Cert este ca toti avem aceeasi dorinta: aventura, putere, control. Si pentru asta suntem dispusi la exces. Si ajungem la si in PERICOL. De ce? In primul rand pentru ca nici macar nu ne dam seama ce cautam: ATV, Quad, UTV, Spyder sau Buggy?

• All Terrain Vehicle, prescurtat ATV - este un vehicul de tip off-road. Acesta are capabilitati de trecere, de tractare, de abordare a terenurilor mlastinoase sau inzapezite. Sunt utilizate pentru recreație, agricultură, vânătoare, turism.
• Quad-ul. Obisnuim sa folosim termentul „quad” ca sinonim perfect pentru ATV. Alteori consideram quadurile ATV-uri sportive cu tracțiune 2x4. Diferenta principala dintre ATV-uri si quaduri este ca ATV-urile se descurca mult mai bine in natura, pe cand quadurile mult mai bine pe pist. Prin pista nu trebuie sa intelegem circuite cu asfalt.

Suntem multi cei care, placut impresionati la un moment dat de cate o astfel de jucarie, ne dorim peste noapte sa faceo o astfel de achizitie. Fie ca mergem putin la munte si inchirien un "atv", fie ca am vazut la un vecin, fie ca vedem pe drum o "gasca" de ATV-isti plini de noroi, se dezlantuie in noi dorinta. Si vrem sa o satisfacem cat mai repede posibil Dar IEFTIN!!!

Ce inseamna asta? Google search "pret atv" si SURPRIZA!!!! La numai 500 euro mi-am indeplinit visul. URAAAAAA!!! 

Nu, nu este asa. Trebuie sa fim prudenti. Asta ne spune intelectul. Bun, si ce facem? Cautam pe forum. Foarte bine, este perfect. Doar ca, acolo gasim raspunsul de genul "petarda". Adica cum? ATV-ul meu este o petarda? Rusine sa va fie!!!

In realitate, ne simtim jigniti pentru ca astia mai mari, care au dat pe un ATV 9.000 euro, ne desconsidera si ne jignesc, deoarece se cred mai destepti pentru ca ei au dat 9.000 euro pe ceva ce eu cumpar cu DOAR 500 euro. Pai hai sa vedem: cand ma duc si spun ca fac o copie xerox la o petarda de copiator, este acelasi lucru cand fac o copie la un XEROX???

In plus, suntem multi dintre noi care ne dorim sa mergem cu atv-ul pe astfalt. Concluzie? Habar nu avem ce vorbim. Trebuie sa recitim definitia ATV-ului. Si apoi incepem sa intelegem...

In concluzie: asa cum nu exista copie xerox, la fel nu exista nici atv la pret de 500 euro. Poate doar petarde... Haideti sa fim responsabili si sa nu ne mai batem joc de banii nostri. In conditiile in care o casca de protectie costa 200 euro, cum va inchipuiti ca un ATV poate costa 500 euro???? Daca ne dorim ceva, hai sa facem tot posibilul sa ne cumparam acel ceva de buna calitate, si sa nu ne mai lasam inselati de tot felul de targoveti.

Am montat și o ”parte video” a acestei defilări de 1 mai, puteți să o vedeți aici:

Am facut un review pentru aceasta pompa, aveam emotii "pentru ca video si pentru ca filmare" )

Concluzia mea: dupa cum s-a comportat iti merita banutii

Am incercat sa pun kml kmz  gpx dar zice "Error You aren't permitted to upload this kind of file"

niste poze intretimp, am sa vin si cu poveste si alte poze dar acum trebuie sa plec

Salutare tuturor si bine v-am regasit.

In sfarsit dragii mei....

A sosit si am facut si cateva iesiri cu el.

O minune, dar am si cateva comentarii.

Inainte sa incep, vreau sa specific ca sunt constatarile mele si nu am pretentia ca sunt atotstiutor. Va las pe voi sa trageti concluzii si chiar sa-mi dati sfaturi.

Plusuri: - o sa incep cu partea care imi place cel mai mult - arata mult mai bine ca in poze;

 - are destula putere chiar daca nu i-am scos limitarile;

Minusuri: - nu porneste la temperaturi scazute (s-a intamplat de 4 - 5 ori la temp intre -5 si -12 grade, utilizat peste zi iar a doua zi dimineata nu pornea)

- are diferite zgomote ciudate care apar si dispar la anumite perioade de timp - cel mai deranjant este un sunet care persista ( ca de placute metalice care se lovesc);

- comparandu-l  cu CF Moto 500: are servodirectie dar mi se pare foarte moale. Sincer, prefer directia CF-ului 500. Mi se pare mai barbateasca.

-Nu stiu daca este normal, dar mi se pare mult prea accentuata frana de motor. Imediat cum nu mai accelerez, franeaza foarte brusc si puternic  (vs CF 500 care nu o face deloc);

Deoarece tot mai multe atv-uri incep sa fie dotate cu ECU ( computerul care dicteaza cum sa functioneze motorul ) multe din ele nu se mai pot repara dupa ureche sau doar curatant sau regland carburatorul ( acum au injector care e mai sofisticat )

Propun sa facem o lista la fiecare marca cu ce diagnoza ( aparat , soft etc ) se poate diagnostica si afla din ce cauza se aprinde minunatul bec FI de pe bord .

Voi incepe asa :

Suzuki King Quad :

Mod de diagnosticare cel mai ieftin si mai simplu : Sarmulita in forma de U ,care se introduce in mufa de diagnoza si practic face un scurt intre cele 2 fire ( ca sa va faceti o idee mufa are 3 sau 4 fire si doar 2 dispuse paralel )

Daca totusi doriti sa o faceti ca la carte mai aveti metoda de a achizitiona :

Dupa ce ati facut scurtul ( cu contactul oprit ) , puneti contactul si pe ecran veti vedea :

Asa ati ajuns sa puteti vedea pozitia TPS si codurile de eroare !

Vreau sa reamintesc ca daca ati schimbat ECU cu unu aftermarlet Nu puteti diagnostica motorul doar cu ecu original !

Can Am

Din ce am citit softul pentru BRP se poate gasi aici :http://www.diag-systems.com/shop

Nu va pot spune deoarece pt moment nu am utilizat .

tot la BRP ca si la alte marci de renume exista diagnoze multi mrca ( ca la masina ) pot sa amintesc 2 marci pe care le-am vazut si incercat ( desi la unele marci chiar daca zice ca au acoperire nu sunt foarte practice )

Este vorba de TEXA ( care e renumita pe piata de profil si are o reputatie buna si diagnosticarea masinilor si oferirea de solutii in remedierea problemei din pacate doar pe partea de auto la moto atv e in continuare o lipsa acuta de solutionare )

A 2 marca si dispozitiv vazut incercat etc  este Hella-gutmann care face la fel ce face si Texa doar ca din cate am vazut nu pare asa populara .

Yamaha

Tot ce pot spune e ca nu am reparat si ca si aparate de diagnoza cunoscute are fi : Texa , Hella

Ziua 2

A debutat cu un program de detailing in care ne-am straduim sa dam jos kilogramele suplimentare de materie prima pentru chirpici colectate cu o seara inainte. 

Mincat, baut ....si calare pe cai.

Etapa trebuia sa fie una simpla, numai drumuri forestiere bine intetinute dau ocol masivului Cehlau, lucru ce ne-ar fi permis sa fim atenti la frumusetile ce ne inconjoara si mai putin la drum.

Toate ar fi fost bune si frumoase, am fi realizat o medie respectabila daca nu aparea din nou BB-urile, dintre care una ne-a pus ceva probleme.

Dupa o intirziere notabila provocata de cea de a doua bariera si o renuntare inspirata de a urca pe un traseu imposibil pentru noi in speranta de a scurta drumul catre Bicaz Chei prin Birnadu, ne-am lasat cuminti catre Telec ca sa mai fim in stare sa ne bucuram de o masa imbelsugata si un dus  la pensiunea la care aveam rezervare

Informatia despre scurtatura o aveam de la un coleg de forum, dar in final am presupus ca a fost facuta numai de Renegate si numai pe coborire.